Google+ Followers

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

ploaie tiţiană




*pentru a nu exista nelamuriri:in acest context tiţian=roscat*
   7 ani au trecut intr-un ritm galgaitor,inecati parca in aleanul pleopelor mele.Povestea mi-am amintit-o acum 3 luni cand a inceput o ploaie stearpa,cu picuri mari, sticlosi si de o consistenta vascoasa.
    Decembrie, luna vapaii pacatoase a adus in acel an o ploaie torentiala.8 luni ude ne asteptau cand prima picatura s-a inecat in pamantul nostru sfaramicios si uscat.
     In cei 14 ani de viata nu vazusem ploaia.Am inceput sa beau cu nesat incercand sa regasesc senzatia nespus de placuta  si senzuala a primului picur ce  si-a gasit sfarsitul pe limba mea.Toata noaptea am sperat sa pot reitera acel gust acrisor fie macar si pe varful limbii. Pentru o secunda am simtit sfaraitul stins al apei pe suprafata limbii mele insetate, numai atunci am putut sa dorm, un somn greu si incarcat.
     A doua zi trebuia sa incep cursurile cu tiţianul.Pe acesta din urma tatal meu l-a gasit rascolind,intr-o maniera insetata ce semana a disperare,mancare in hambarul nostru.Dupa ce a fost prins,ne-a fixat pe toti cu ochii lui translucizi ce raspandeau umbre opale.Ne-a contemplat astfel, intr-o indarjire tacuta specifica numai catarilor.Nu ne-a invrednicit nici macar cu un cuvant in primele zile, apoi, de indata ce ploaia s-a revarsat violent a inceput sa insire o pleiada de cuvinte indecente.Ochii tuturor s-au marit pentru cateva secunde, gurile li s-au mirat formand un « o » perfect.Un zambet mi-a taiat constiinta adormita si orgoliul meu nemasurat s-a gandit neincetat la placerea de  a detine o asemenea specie exotica.Nu mare mi-a fost mirarea cand parintii mi-au incredintat educatia lui cu tot ce implica aceasta, insa responsabilitatea principala era sa-l fac sa nu mai injure atat de barbar.Pe scurt, sa-i distrug tot farmecul lui de animal rar si nedomesticit.
       Victoria mea a fost redutabila, in doar cateva zile titianul incetase sa mai injure in prezenta celorlalti, dar nici sa mai spuna orice altceva.Totusi, incercarile mele de a-l invata fie si cele mai uzuale cuvinte au esuat.Ati putea crede, in mod eronat ca il dezvatasem total de obiceiul sau imoral.Deseori, buzele lui se strangeau schimonosindu-si intreaga fata, ca si cum o durere fizica brusca ar fi pus stapanire pe el.
      Desi zilele acelei perioade erau linistite si se scurgeau intr-o monotonie greu de descris, noptile aveau un farmec indecent.Intr-una din ele,imi imbracam camasa de noapte, incantata de senzatia racoroasa pe care mi-o dadea atingerea bumbacului rece de pielea mea transpirata.Un tropait marunt a rasunat in apropiere, m-am intors si am rasuflat usurata la vederea tiţianului.Am zambit imbietor,i-am cuprins mana cu o febrilitate fara margini si i-am spus plina de exaltare copilareasca ca poate sa vorbeasca de fata cu mine, ca nu ma deranjeaza cuvintele lui neobisnuite.Ochii lui transparenti au facut un scurt ocol intregului meu corp, au zambit parca multumiti de priveliste.Si ce fericire, ce tumult de saruturi lipicioase si soapte fara speranta, ce freamat al buzelor insetate de cunoastere ne cuprindea in noptile acelea din vremea potopului !
        O infrigurare rapida imi apasa intr-un val de emotii periferiile trupului meu neformat.Alte cuvinte decat cele stiute de el ar fi fost de prisos, ne-ar fi adus o indepartare ce nici macar corpul celuilalt nu ar fi putut sa o medieze.
         In scurt timp casa a fost inundata.Ochiuri rapide de apa se formau la nivelul gleznelor noastre.O bucata de acoperis s-a prabusit la cativa zeci de centimetri de patul meu.Era o ploaie cu stele, iar pojghita de apa a podelei reflecta intregul cer.Am contemplat tacuta gaura din tavan oftand ritmic.Din cauza zgomotului produs de pasii lui grei prin apa,intalnirile noastre nocturne devenisera imposibile.Deodata, privind cerul podelei, mintea mea deliranta s-a trezit si a gasit rezolvarea  tuturor disfunctiilor noastre adolescentine.(el, cu intreaga lui natura de zburator deloc platonic va reusi sa isi impleteasca destinul cu al meu prin aceasta spartura divina din acoperis)
          Cand intregul lui corp s-a rostogolit in aer, lovindu-se implacabil de stelele parchetului, mi-am inabusit un mic tipat de disperare.M-am apropiat de el si am putut urmarii cum ochii lui, la fel de transparenti precum apa putin adanca deveneau teribil de opaci si tulburi.Speriata, m-am ascuns in patul ce inca mai pastra mirosul sudorii lui nedomesticite, incercand, precum in prima zi a ploii sa ghicesc aroma sa neobisnuita.
          Pamantul mustea a apa, adunandu-se in cocoloase in jurul gleznelor mele aurii.Pierduta in marea de pamant afanat deplangeam sfarsitul nevinovatiei si rostogolirea lui in aer.Acum, de cand ploaia a inceput din nou, mirosul lui intepator de tiţian neinblanzit persista in aer.

luni, 1 noiembrie 2010

Avem un amant de vanzare ( scriere dintr-un trecut ambiguu)

Andrei ma ingrijeste de 4 luni, sau sa fie saptamani,ori ani?..am uitat , din nou.Cert este ca imi place cifra 4,are un fel de voluptate si perversiune precum toate cifrele le au dealtfel.Imi place Andrei , pentru ca imi cumpara inghetata si e bun cu mine.De fiecare data cand ma scoate din aceasi cutie de 4 saptamani,luni sau ani niciodata nu s-a aratat nerabdator sau furios.Spune ca ii place cand ma dezbrac,desi el mereu inverseaza procesul cand ma scoate de acolo,adica imi acopera cu haine nuditatea.Isi depaseste cu mult indatoririle unui “asistent” si desi  face lucruri care nu ar trebui (am citit in numeroase carti ca asta se numeste “viol”) imi place sa il ajut sa isi depaseasca conditia umila de ajutor al meu.Am auzit ca daca l-as denunta ar ajunge la politie,dar mie nu imi plac politistii,imi plac infractorii,asa ca nu o sa fac niciun demers in privinta asta.
     El e inalt si frumos, eu nu stiu cum arat,pot sa descriu doar hainele,chipul,imposibil. Ma simt inapta cand mi se cere sa ma descriu.De obicei cand este vorba de mine desenez  multimea vida, mi se pare ca ma reprezinta. Traiesc cu convingerea ca infinitul este alcatuit din multimea vida. Andrei spune ca am multe ciudatenii.Nu imi place sa mananc, dar ador sa fac cumparaturi. Vineri e ziua de mers la supermarket,e o zi perfecta pentru ca este singura in care am voie sa ies din casa pentru treburi cotidiene ,insotita bineinteles. E ciudat sa nu poti face nici baie singur , dar devine placut dupa ce  incepi sa cunosti persoana cu care imparti aceiasi cada stramta in fiecare luni miercuri si sambata.
     Am putere de intelegere asupra lucrurilor abstracte ,imi place sa citesc  si sa privesc . Am un simt tactil mai mult decat dezvoltat .
     Pun multe intrebari si in general imi place sa vorbesc, oricand, oricum ,chiar si in cele mai inoportune momente. Lui Andrei ii plac sporovaielile si de obicei adormim vorbind,mai ales ca eu am tendinta sa comunic si in somn.Nu stiu de ce astazi a fost atat de agasat de intrebarile mele.Eram la masa,imi place sa gatesc,si fac asta in cantitati industriale, desi nu are cine sa  manance si delicatesele mele culinare sfarsesc la cosul de gunoi.Tin minte expresia lui,a ramas cateva secunde cu furculita in aer si a incetat sa mai mestece, un gol temporal se instalase.S-a dezmeticit imediat si a continuat miscarea maxilarului.Dupa ce a inghitit a dat raspunsul pe un ton aspru, cuvintele pareau ca i-au zgariat interiorul gatului:
     -Nu.
     -Dar de ce?
     -E absurd.Cum ti-a venit idea?
     -Pai citeam si…
      M-a intrerupt,nu suport cand se intampla asta.
     -Cartile iti sunt confiscate 2 saptamani.
     -Esti urat si rau.
     -Mersi.
     -Dar toate tipele din carti au cate un amant.Eu de ce nu am voie sa am?Nu poti sa imi faci rost cumva?(Ma infior la gandul femeilor acelora frumoase care se afisau ostentativ in fata sotilor cu amantii si oftez adanc)
      Iarasi golul temporal.
 -Eu?Nu ti se pare putin deplasat?
 -Dar de ce?Toata lumea in ziua de azi are asa ceva..si nu inteleg de ce nu imi cumperi unul si mie….avem bani..
 -Bani da,dar eu unul am si uzul ratiunii la indemana.
 -Tu nu ti-ai cumparat niciodata unul,asa, de proba?
   Nu mi-a raspuns,I se  taiase  pofta de mancare.

    Refuzul lui nu mi-a clatinat ideea sau sperantele,din contra, noaptea numai despre asta vorbeam ceea,ce l-a si facut sa doarma pe canapea.E un tradator jalnic.Primul lucru pe care mi-l refuza.Ceva rau se intampla, intr-o vineri nu am mers la cumparaturi fara motiv, intr-alta se simtea rau…si asa au trecut vineri peste vineri incat am hotarat sa fac un salt peste aceasta zi si sa o numesc “pas”.Sa lenevesc in pat,ca si cum nu ar fi existat, o multime vida in calendar.
     Dar aveam si eu armele mele, in fiecare seara imi incuiam camera si ma prefaceam ca nu aud nimic.Pana intr-o seara de luni cand am auzit:
     -Daca ma lasi sa intru,iti cumpar unul.
     Tresar si ma lipesc de usa.
     -Multumesc, multumesc,multumesc,multumesc.Dar de ce nu ai acceptat de la inceput?
     -Pentru ca imi era frica.
     -Frica de?
     -Daca nu vrei sa deschizi,spune si plec.Ofteaza si elibereaza usa de presiunea trupului sau.
     Nu deschid din cauza emotiilor.Pasii lui apasati imi rasuna mult in minte.O noapte alba, in care m-am gandit si am facut planuri…unde aveam sa il tinem?daca se poate impacheta si pune in dulap pentru a economisi spatiu sau trebuie sa ne cumparam o casa noua?
     Dimineata nu imi incap in piele de fericire.Ii cer zgomotoasa cadoul.Imi spune sa ma potolesc si sa inchid ochii, ca asa se face la surprizele adevarate.Disting in maini un obiect dreptunghiular si deschid ochii nerabdatoare.“Amantul, psihologia feminina”,o carte brosata.Zambesc stins .Andrei imi atinge usor buzele de ale lui si se departeaza,probabil pentru a-mi observa reactia .Ma indrept spre o cutie pentru ziare si imi arunc “amantul “ acolo.Exclam fad:
      -Se pare ca o sa avem loc toti 3 pana la urma!