Traiam intr-o casa de iuta, in care subzistau sute de spirite ale unor existente trecute. In zilele aride de vara desertul inainta fara stavila in sufragerie, iar noaptea ne trezeam asudati si agitati in vechiul hamac plin de scorpioni imblanziti. Intr-una din aceste nopti nisipoase, cu tenta de albastru violent, chinuit de remuscari latente, tata a fugit in desertul ademenitor din spatele casei pentru a-si duce eternitatea celor pierduti de lume. In noptile asemanatoare cu aceasta din urma ma gandeam neincetat ce pacate grele l-au alungat din propria casa. Am schitat cateva gesturi neputincioase, mi-am privit degetul aratator cu patos si l-am introdus in gura. Cu sughituri si lacrimi mari, sticloase, linistitoare am inceput sa plang. Mama, vazandu-mi gestul infantil mi-a dat peste mana. Tanguindu-ma fara speranta m-am adresat ei :
-Dar nu este etic, moral …spune-i cum vrei !
Ridicand un picior fara graba pentru a-si scutura cateva fire de nisip ratacite in pantofi, ma privi piezis, dupa care ofta si-mi oferi un zambet ironic :
-Traim atat de departe de lume, incat aici orice este etic.
Inundata de un val de caldura si mancarime insuportabila am inceput sa plang si mai violent :
-O sa am copii cu un uger in loc de cap !
-Tu ai avut uger in loc de cap ?, mi se adresa zambitoare, crezand ca are la indemana un argument suprem.
- Il iubesc de la 10 ani, numai ca asta nu il face sa nu mai fie fratele tatei, intelegi ?
- Esti tanara si proasta. Aici cu totii facem asta.
-Cerul s-a deschis si toate ploile lumii s-au revarsat cu puterea unui torent.-
Atingerea lui trebuie sa doara, degete lui prefigureaza atata nefericire si promit prea multa iubire. Cu toate astea, m-am zbatut atat de tare in ziua nuntii incat 5 persoane au fost nevoite sa ma lege pentru a ma duce la capela.
Alergand prin casa, incuindu-ma in desertul sufrageriei, terifiata de scorpionii ce mi se catarau pana aproape de coapsa stanga am inceput sa tip din stomac. Ii uram farmecul si frumusetea de animal salbatic, violent, si ii adresam injurii prin usa ferecata. Ii spuneam cat de urat este, cata scarba imi provoca, cand de fapt eu ma topeam de tandrete la simpla amintire a numelui sau si tremuram plina de frenezie cu gandul la o posibila atingere.
De cateva zile desertul pare atat de ademenitor incat promite stergerea anilor ce au trecut si a celor ce o sa vina. Vantul aduce un miros neimblanzit si chinuitor de trandafiri. Cuprinzandu-mi pantecul cu mainile, speriata, inaltand strigate ascutite catre speranta unei divinitati in adancul acelui desert uitat de lume ma prabusesc pe podeaua de nisip.
Intinzand mainile plina de entuziasm dupa copilul ce mama mi-l oferea purtand o grimasa acra am inceput sa tip rasputeri . Mi-am apucat frenetic intre dinti degetul mare si printre lacrimi am inganat :
- Spune-mi ce e asta, te rog, spune-mi!, aratand inconstient catre ugerul copilului meu.
Mama si-a ridicat umerii intr-o nepasare amestecata cu scarba :
- El nu crede ca e copilul lui. Si eu cred asta.
Disperata, indurerata, prefigurand ani mult prea grei am luat calea desertului, impinsa de pacate, precum tatal meu.
