Google+ Followers

miercuri, 9 martie 2011

Tornada numarul 20


Amiaza abia se scurgea.O pacla inecacioasa invada tutungeria. Imi plimbam degetul aratator intr-o dara de praf, pentru ca apoi sa il plasez tacticos pe limba mea senila.
            -Ai fost aici ? intreba un barbat indreptandu-si aratatorul in dreptul uneia dintre cartile postale.
            -Vrei sa o cumperi ?
            Buzele i-au inflorit intr-un zambet.Barbia imi tremura ingrozitor. Am apucat strans bancnotele din degetele lui alunecoase. Mirosul lui intepator a ramas in aer toata noaptea, era un strain.
Vantul se intetea, ridicand in aer vartejuri efemere de tarana. Un vuiet
           s-a imprastiat in vazduh cu o bufnitura puternica. Tornada se apropia nestavilita, la fel de necontrolata precum o apa involburata.
M-am nascut in timpul primei tornade tropicale uscate. Acum cea de-a 20-a isi croia drumul in inima orasului nostru. Respiram sacadat auzindu-i inaintarea sigura. O femeie, ultima din rand, imi puse o moneda sclipitoare in palma, imi inchise pumnul zambind afectat si ma lovi rapid peste obrazul amortit si putin vanat. Un firicel naiv de sange se prelingea, lasandu-se imprastiat de bataia vantului. Ascunzandu-mi fata in palme chicotesc frivol. Ridicandu-mi privirea ratacita o intalnesc pe cea a strainului. Imi sterge cu aratatorul dara de sange din jurul buzei inferioare. Pielea lui avea mirosul fructelor salbatice de mango. Dezvelindu-si dintii alabastrii imi strecoara in buzunar mai multe bancnote. Degetele-mi tremurau si-mi umezeam buzele tematoare. Pe loc simt gustul sangelui amestecat cu cel al mangoului. Incerc sa ma feresc slobozind un strigat ascutit. Obrazul mi se sparge de masele.
M-am trezit far de zambet. Ochii imi erau carpiti de somn. Si-a incurcat degetele transparente in desisul parului meu. M-am ridicat in capul oaselor. El a ramas asa, privindu-si palma in care un fir de par se juca neincetat. Tulburata de mireasma pe care o raspandea am intrebat infriguranta ce se intamplase cu tornada.
                       -N-a venit.
                        Am pufnit dispretuitor.
                        -Esti strain, n-ai de unde sa stii. De 20 de ani incoace a venit fara intarziere.
                        Si-a tuguiat buzele si a tusit repetandu-si afirmatia pe un ton mult mai autoritar. Si-a adapostit capul plin de vise in avalul parului meu.
                        -Sunt furiosi, o sa-ti ia banii si o sa te batem din nou.
                        M-am foit, buzele lui s-au desprins pentru un moment de clavicula mea si au lasat o dara sclipitoare de saliva. Mi-a duduit in ureche, fierbinte si umed  promitandu-mi ca vom pleca in zori in cautarea tornadei ratacite.