Sub apă

Motto : am făcut dragoste cu un mac beţiv

şi te-am născut

Lumea aşa s-a născut. Într-un chip murdar, sublim, senzual, imund şi minunat. În acea zi de 1 iunie toate oglinzile lumii fură acoperite cu un văl negru. Tatăl meu murise chinuit de sunetul mării din adâncul deşertului Atacama. Din casa noastră de iută, din camera lui scufundată în nisip, el pretindea că aude chemarea nebună a valurilor izbindu-se de talazuri. Şi-a-nceput să sape dârz în spatele grădinii, în căutarea ecoului unei ape sărate. După zece ani de excavări găsise 3 armuri, 4 înecaţi şi o femeie cu un păr roşcat ce i se întindea până la noadă, dar apă ba…

Un pescăruş rătăcit se lovi neîndurător de fereastra noastră şi prevesti ce va să vie. În deşertul Atacama fusese atras un pescăruş, de marea din mintea tatălui meu sau de una reală, aflată sub nisip ?

L-am îngropat împreună cu pescăruşul cel rătăcit. Şi-n ziua aceea, după sute de ani, a început să plouă, ploua cu păcat şi ne uda pân’ la os. Ne iubirăm cu toţii cu patos şi iubirea musti în pământ, dusă în adâncuri de ploaie.

După luni de zile, într-una din nopţi am auzit vaietul mării chemându-mă. O doream. Aşa că am pornit în căutarea ta. Oglinzile lumii fură acoperite. Şi lumea plânse atât de mult şi se iubi atât de mult, încât Atacama deveni mare.

Pentru cel mai iubit om în viaţă şi în moarte, care iubea marea.